Istoric  Aniversara Intemeietorii

Emil BOTEZ  Zoltan DUCA  Aurel OPREAN

mu     ISTORIC (click format pdf)

 

În anul 1948, lua fiinţă prima catedră de MAŞINI - UNELTE ŞI SCULE din ţară, simultan cu prima secţie de specialitate MAŞINI-UNELTE din cadrul facultăţii de MECANICĂ a Institutului Politehnic din Bucureşti, sub conducerea prof. ing. Emil BOTEZ.

 

Înfiinţarea noii secţii de specialitate şi, respectiv, a catedrei, a avut loc ca urmare a reorganizării învăţământului tehnic superior din România după cel de-al II-lea război mondial când în ţara noastră a început o dezvoltare mai intensă a industriei constructoare de maşini.

 

Atunci, ca de altfel şi acum, aceasta reprezentând un adevăr incontestabil, s-a considerat că industria constructoare de maşini, utilaje, instalaţii şi aparaturi de tot felul, se poate dezvolta doar în prezenţa existenţei subramurii de “maşini-unelte” adică a acestor maşini “constructoare de maşini” pe care se execută, deci, toate celelalte categorii de maşini, instalaţii şi utilaje, lucru în perfectă concordanţă cu practicile curente pe plan mondial (a se vedea exemplul Japoniei şi Germaniei).

 

Acest lucru era cu atât mai valabil cu cât ţara noastră se afla într-un stadiu relativ redus de dezvoltare industrială, fiind considerată ca o ţară “eminamente” agricolă.

 

Desigur, acest “calificativ” era doar parţial adevărat, pentru că în România interbelică existau o serie de combinate industriale, ca Reşiţa, Malaxa, Griviţa, Astra, IAR, IOR ş.a. care produceau o serie de maşini de performanţă ca: locomotive, vagoane, maşini termice, avioane, aparatură optică, armament etc, care însă nu acopereau necesităţile interne mult mai largi, precum şi o serie de cerinţe pentru export fără de care dezvoltarea economică a unei ţări era dificilă.

 

Justeţea înfiinţării secţiei şi catedrei noastre a fost confirmată pe deplin în anii care au urmat, un prim argument constând în faptul că ţara noastră s-a transformat, din importatoare integrală de maşini-unelte, în producătoare şi chiar exportatoare, în anii '80 ajungând printre primele 10 ţări din lume, producătoare şi exportatoare de astfel de maşini.

 

Argumentul cel mai puternic constă însă, în faptul că realizarea acestui nou sector a favorizat o dezvoltare masivă a industriei constructoare de maşini şi echipamente, în general, ca: automobile, autocamioane, tractoare, maşini agricole, maşini de construcţii, echipamente optice, electrice, SDV - istice, hidraulice, informatice, vapoare, utilaj petrolier şi minier ş.a., ceea ce a contribuit la un progres accelerat a tuturor ramurilor economiei naţionale (industrie, agricultură, transporturi, construcţii civile şi industriale etc.) şi odată cu acestea s-au creat condiţiile materiale pentru dezvoltarea învăţământului, ştiinţei şi tehnologiei a culturii şi civilizaţiei în ţara noastră.

 

De menţionat că începuturile activităţii catedrei de Maşini - Unelte au fost modeste, colectivul acesteia constând doar din 9 cadre didactice, dintre care exista doar un singur profesor, iar numărul studenţilor secţiei noastre era doar de 45. Pentru a demonstra performanţele privind dinamica dezvoltării, în special a activităţii didactice a catedrei, este suficient să arătăm că de la cele 7 discipline predate secţiei de Maşini-unelte, de către catedra Maşini - Unelte şi Scule cu un efectiv de 9 posturi didactice, s-a ajuns, în ultimii ani, să se predea peste 80 de discipline obligatorii şi opţionale la un număr de 10 secţii şi formaţii de studiu (ingineri zi şi seral, colegiu şi studii aprofundate) cu un efectiv de 1200 studenţi si absolvenţi cursanţi, catedra fiind prevăzuta in prezent cu peste 100 de posturi didactice, dintre care 12 sunt profesori şi cu un personal TESA care numără 17 persoane (ingineri şi tehnicieni).

 

Formaţiunile de studiu acoperite acum de catedra noastră sunt: secţiile de ingineri zi şi seral, (Maşini-unelte, Roboţi industriali, Tehnologia construcţiilor de maşini, tehnologii şi echipamente neconvenţionale şi Ingineria sistemelor de producţie), studii aprofundate (Logistica sistemelor de producţie, Roboţi industriali şi Tehnologii avansate pentru noile materiale) şi secţiile de colegiu (Exploatarea maşinilor şi utilajelor şi Tehnologia prelucrării la rece).

 

Istoricul evoluţiei catedrei şi, în primul rând, a dezvoltării activităţii didactice nu se poate rezuma la cele două secvenţe - debutul şi stadiul actual - în decursul acestei perioade, remarcându-se o serie de momente şi evenimente care şi-au pus amprenta asupra activităţii de ansamblu a catedrei de Maşini-unelte şi Scule. Un prim eveniment l-a constituit înfiinţarea unei noi secţii în cadrul facultăţii de Mecanică şi, anume, secţia de Tehnologia Construcţiilor de Maşini şi a catedrei cu acelaşi nume, la care catedra Maşini-unelte şi scule, în frunte cu prof. Emil BOTEZ a avut un rol important în sprijinul direct acordat prof. Constantin POPOVICI, însărcinat cu organizarea catedrei şi secţiei de Tehnologia Construcţiilor de Maşini, în anul 1954.

 

Aportul catedrei Maşini-unelte şi Scule a constat nu numai în sprijin pentru elaborarea planului de învăţământ şi a logisticii de organizare a celorlalte activităţi, ci în preluarea unei serii de discipline, acoperite de cadrele didactice din catedra noastră. Aceasta a reprezentat şi prima diversificare a planului de învăţământ şi, deci, a activităţii didactice a catedrei noastre.

 

Într-o etapă ulterioară s-a înfiinţat şi facultatea de Ingineri Economişti unde de asemeni ni s-a încredinţat predarea unui curs de Maşini-unelte, iar diversificarea a continuat apoi după înfiinţarea secţiei de Mecanică fină de la care s-a primit comanda ţinerii unui curs de Maşini-unelte şi scule pentru mecanică fină.

 

O etapă mai importantă în viaţa catedrei noastre a constituit-o înfiinţarea unei noi facultăţi - Facultatea de Tehnologia Construcţiilor de Maşini - prin desprinderea catedrelor Maşini-unelte şi Scule şi Tehnologia Construcţiilor de Maşini şi a secţiilor de Maşini-unelte, Tehnologia Construcţiilor de Maşini şi Mecanică fină, de Facultatea de Mecanică, şeful nostru de catedră, prof. Emil BOTEZ, devenind primul Decan al acestei noi Facultăţi în anul 1962.

 

Apariţia acestei noi facultăţi s-a datorat unui progres însemnat în domeniul industriei constructoare de maşini, la care un aport însemnat l-au avut şi cele două catedre de specialitate ale noastre, institutele de cercetare de profil precum şi celelalte catedre surori din ţară, dar şi succesele remarcabile înregistrate de absolvenţii secţiilor noastre în producţie şi cercetare proiectare.

 

Din şirul evenimentelor mai deosebite care au marcat istoria activităţii în general, ascendente, a catedrei noastre, este util să menţionăm şi unele secvenţe mai puţin plăcute şi anume: primul se referă la o tendinţă şi chiar o presiune de unificare a celor două secţii Maşini-unelte şi Tehnologia Construcţiilor de Maşini, culminând cu ordinul Ministerului Învăţământului de desfiinţare a secţiei de Maşini-unelte, la sfârşitul deceniului al VI-lea, şi doar intervenţia noastră hotărâtă la cele mai înalte foruri din stat ne-au salvat, iar a doua secvenţă se referă la hotărârea de mutare a noastră pe o platformă industrială din Bucureşti sau provincie, deci o dezmembrare a Institutului Politehnic Bucureşti în conformitate cu aşa zisul concept de integrare a învăţământului cu cercetarea şi producţia. Opoziţia noastră temeinic argumentată ne-a salvat şi de această nouă încercare arbitrară determinată de raţiuni conjuncturale.

 

Depăşind aceste evenimente mai dificile din viaţa şi activitatea noastră,a urmat o etapă mai fructuoasă, în care preocupările catedrei noastre s-au axat pe o continuă dezvoltare şi modernizare a procesului de învăţământ, mai ales după anul 1978 prin introducerea unor discipline noi cum sunt: Programarea numerică a maşinilor unelte, Fiabilitatea maşinilor unelte, Bazele cercetării experimentale, Estetica industrială etc.

 

Această preocupare a căpătat noi valenţe după dotarea Institutului Politehnic cu un puternic centru de calcul, continuând cu organizarea unor centre de calcul la nivelul catedrelor, ceea ce a constituit o cotitură semnificativă în etapa de perfecţionare a procesului de învăţământ, şi anume, începutul informatizării activităţii de instruire a studenţilor.

 

Planurile de învăţământ au fost adaptate noilor cerinţe prevăzându-se cursuri şi activităţi aplicative adecvate în toţi anii de studiu. Astfel, în anul I au fost prevăzute cursurile de Programare şi utilizare a calculatoarelor, în anul II Metode şi programe de calculul structurilor, în anul III Bazele proiectării asistate, în anul IV Programare CNC, Proiectare asistată a maşinilor, utilajelor şi sculelor aşchietoare sau Proiectarea asistată a roboţilor industriali, în funcţie de secţia de specializare, iar în anul V Conducerea cu calculatorul a sistemelor de producţie, Sisteme flexibile robotizate, Conducerea cu calculatorul a sistemelor flexibile robotizate, Tehnici de programare a roboţilor industriali etc..

 

Drept urmare a schimbării survenite pe linia informatizării procesului de învăţământ s-a ajuns ca, atât proiectele de an cât, mai ales, proiectele de diplomă să fie realizate în marea lor majoritate pe calculator, ceea ce constituie un real progres şi o conexare la tehnicile moderne de vârf  pe plan naţional şi mondial.

 

Ca o dovadă de racordare a catedrei noastre la cerinţele progresului tehnic actual a fost înfiinţarea în anul 1990/1991 la sugestia şi cu sprijinul prof. Christian PELECUDI, a Decanului facultăţii prof. Constantin ISPAS şi a prof. Aurel OPREAN, şeful de catedră din acea vreme, a unei noi secţii , Roboţi industriali , recrutând pentru început studenţi valoroşi de la celelalte secţii şi facultăţi de profil apropiat. Trebuie menţionat că prin strădaniile colectivului de cadre didactice, care predă la această secţie, prin grija conducerii catedrei şi facultăţii această secţie, în scurt timp, a devenit o secţie de elită a Facultăţii şi Universităţii noastre.

 

Un al doilea exemplu de receptivitate la nou, având în vedere, în special, progresele remarcabile ale ştiinţei şi tehnologiei actuale a fost înfiinţarea recent de către catedra noastră împreună cu catedra TCM a unei secţii de Tehnologii şi Echipamente Neconvenţionale, valorificând astfel şi o îndelungată experienţă şi realizări ale catedrei surori TCM în problema tehnologiilor neconvenţionale.

 

Al treilea exemplu pe aceeaşi linie îl constituie organizarea de către catedra noastră în ultimii doi ani a încă patru formaţii de studii aprofundate (pentru anul VI) denumite: Logistica sistemelor de producţie, Roboţi industriali, Conducerea fabricaţiei integrate cu calculatorul şi Materiale noi iar împreună cu celelalte catedre de profil din facultate s-a înfiinţat şi o a cincea specialitate de studii aprofundate, şi anume, Tehnologii avansate pentru noile materiale.

 

Paralel cu preocuparea catedrei pentru continua perfecţionare a activităţii didactice de instruire de nivel a tinerelor generaţii de studenţi, ingineri la cursurile postuniversitare sau studii aprofundate, trebuie evidenţiat şi interesul pentru cercetarea ştiinţifică, pentru continua perfecţionare şi a cadrelor didactice însele prin doctorat şi prin participarea la viaţa ştiinţifică şi tehnică pe plan naţional şi internaţional, prin elaborarea unor lucrări ştiinţifice, articole, monografii, tratate şi contracte de colaborare ştiinţifică şi tehnică cu institutele de cercetare-proiectare şi întreprinderile industriale, conform principiului: “că nu poţi fi un bun transmiţător de ştiinţă, dacă singur nu faci ştiinţă sau măcar să încerci să faci”.

 

Pe această linie, catedra noastră a obţinut rezultate şi succese remarcabile. Astfel, de exemplu, de o apreciere de excepţie în rândul specialiştilor din ţară şi străinătate se bucură forumul ştiinţific, Conferinţa Naţională de Maşini - Unelte, ajuns la cea de-a XI-a ediţie, în care ultimele ediţii au fost cu participare internaţională.

 

De o deosebită apreciere se bucură, în ţară şi străinătate, tratatele, monografiile şi, în general, lucrările ştiinţifice elaborate de membrii catedrei noastre, lucrări care se cifrează la câteva mii şi care au fost publicate de edituri de prestigiu sau forumuri ştiinţifice internaţionale, colegii noştri participând activ la o serie de manifestări ştiinţifice din ţară şi de peste hotare.

 

Unele dintre tematicile şi subiectele de cercetare fundamentală şi aplicativă abordată sunt: Teoria lanţurilor cinematice, Teoria generării suprafeţelor reale pe maşinile-unelte, Teoria sculelor aşchietoare. Teoria generării danturilor cilindrice polihipocicloidale şi conice cu dinţi curbi Arhicon, Modele matematice ale curbelor de generare prin rulare a profilelor neevolventice, Teoria şi aplicaţiile vibraţiilor la maşinile - unelte, Cercetări de fiabilitate şi diagnoza maşinilor - unelte, Cercetări privind formalizarea matematică a elementelor şl sistemelor hidraulice de acţionare în accepţiune multipolară, Precizia geometrică şi cinematică a lanţurilor cinematice generatoare, Cercetări teoretice şi experimentale (prin termografie) a deformaţiilor termice şi elastice ale maşinilor unelte, Cercetări teoretice şi aplicative asupra sistemelor flexibile de prelucrare, Cercetări  privind cinematica şi dinamica roboţilor industriali.

 

O serie dintre aceste lucrări dar şi altele consemnate şi alte capitole ale acestei cărţi au fost prezentate la diverse reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale, unele au fost traduse şi publicate în străinătate, altele au primit premiul Academiei Române.

 

Urmare a unei activităţi şi realizări ştiinţifice de prestigiu unele dintre cadrele noastre didactice sunt membri ale unor foruri ştiinţifice internaţionale, profesori asociaţi ai unor universităţi, directori de studii pentru programe TEMPUS, LEONARDO ş.a. Consacrarea ştiinţifică pe plan internaţional a unor personalităţi ale catedrei noastre este consemnată în mai multe enciclopedii internaţionale de tipul ”Who 's Who in the World”.

 

Trebuie menţionată de asemenea participarea activă a unor colegi ai catedrei noastre şi în diverse foruri şi organisme interne din ţară ca: directori de întreprinderi, membri în consiliile ştiinţifice în institutele centrale de cercetare, membri în consiliile de administraţie ale unor întreprinderi  sau institute iar pe plan local  au furnizat cei mai mulţi decani şi prodecani ai facultăţii noastre, unde au adus şi aduc un real aport în conducerea  şi organizarea activităţii ştiinţifice, tehnice, didactice şi economice din ţara noastră.

 

O parte integrantă din cercetarea ştiinţifică a catedrei o constituie tematicile tezelor de doctorat conduse de cadrele noastre didactice pentru doctoranzi români şi străini, numărul acestora apropiindu-se de o sută şi care au abordat şi abordează cele mai variate domenii din ştiinţă, tehnică şi tehnologia actuală din zona noastră de activitate, dintre care unele au fost enumerate mai sus, iar altele vor fi prezentate mai jos. În context  poate fi menţionat şi numărul mare de contracte de cercetare ştiinţifică cu institutele de profil şi o serie de întreprinderi, realizate de colective de cadre didactice numai din catedră, colective mixte cu specialişti din producţie sau chiar colective multidisciplinare (ingineri,matematicieni, fizicieni etc.).

 

Dintre realizările mai importante pe această linie pot fi menţionate contractele realizate cu Centrala de Maşini - Unelte, cu ICPMUA (actualul SIMTEX) şi ICTCM In stabilirea indicatorilor de fiabilitate ai maşinilor unelte şi echipamentelor aferente fabricate în ţară, a performanţelor cinematice şi dinamice ale acestora ş.a., această colaborare culminând cu realizarea în comun a strungului carusel gigant cu comandă numerici cu un platou de 16 m, unicat pe plan mondial, bine apreciat în ţară şi la export.

 

Poate fi evidenţiată de asemenea cercetarea, proiectarea şi realizarea şi a altor maşini, instalaţii, echipamente, scule, aparate, maşini şi componente hidraulice etc. dintre care se menţionează: Cercetarea, proiectarea şi realizarea împreună cu IMGB a unei instalaţii hidromecanice gigant de frezat arbori navali de 18 m lungime; Cercetarea, proiectarea şi realizarea unui batiu din beton în lungime de 5 m pentru maşinile de alezat şi frezat AFP-200; Cercetarea, proiectarea şi realizarea elementelor de structură (plăci de bază pentru palete, carcasă a transportorului de aşchii şi corpul magazinului de scule) din materiale compozite; Elaborarea metodei şi sculei aferente (freză melc) pentru dantura asimetrică cu subtăiere circulară (pentru industria uşoară IPIU); Cercetări privind mărirea stabilităţii termice la maşinile de găurit în coordonate fabricate la IMUA, Maşina pentru prelucrarea plăcilor din marmură, Roboţi pentru vopsire ş.a.

 

Catedra de Maşini-unelte (Maşini şi Sisteme de Producţie) a fost în perioada celor 50 de ani condusă de următorii şefi de catedră: Prof. dr. docent ing. Emil BOTEZ, anii 1948-1978; Prof. dr. ing. Vasile MORARU, anii 1978-1990; Prof. dr. ing. Aurel OPREAN, anii 1990-1995, Prof. dr. ing. Traian AURITE, anii 1995 – 2004, Prof. Dr. Ing. Constantin ISPAS Dr. H.C, anii 2004 – 2008 şi din 2008 Prof. dr. ing. Eugen STRĂJESCU.

 

Catedra de Maşini-unelte şi Scule, astăzi Catedra Maşini şi Sisteme de Producţie, se prezintă cu un remarcabil bilanţ de realizări şi împliniri, care a adus o reală contribuţie la dezvoltarea învăţământului tehnic universitar din România, la progresul ştiinţei, tehnicii şi tehnologiei din sfera noastră de activitate şi la afirmarea acestora pe plan naţional şi mondial.

 

Nu este lipsit de interes menţiunea că în catedra noastră s-au format adevărate şcoli de Maşini - Unelte, de Scule aşchietoare, de Acţionări hidraulice şi, mai recent, de specialişti informaticieni ai căror discipoli împrăştiaţi în patru continente ale lumii se bucură de cele mai elogioase aprecieri ceea ce ne onorează mult şi face cinste Catedrei noastre, Facultăţii, Universităţii “POLITEHNICA”, dar şi ţării noastre.

 

Istoric  Aniversara Intemeietorii

Emil BOTEZ Zoltan DUCA Aurel OPREAN

 

 

image014INTEMEIETORII

PROFESORUL EMIL BOTEZ - OMUL ŞI OPERA

 

Neîndoielnic, încercarea de a reda coordonatele personalităţii profesorului Emil BOTEZ constituie un act de o copleşitoare emoţie, de o dificultate fără seamăn, dar de o obligaţie lăuntrică şi morală imensă în cinstirea memoriei fondatorului şcolii naţionale de maşini-unelte.

 

Ne este greu, foarte greu, nouă celor care l-am cunoscut şi care am muncit alături de profesorul Emil Botez, de a rezuma în cuvinte viaţa şi eforturile, strădaniile şi abnegaţia acestui om înzestrat cu o mare putere de muncă, cu o rară răbdare şi profunzime, exigent cu sine, modest şi cu o seninătate sufletească pilduitoare pentru noi toţi care i-am fost studenţi, doctoranzi, colaboratori, întreaga operă didactică şi ştiinţifică a profesorului Emil Botez reprezintă, de fapt, întâlnirea fericită a unei vocaţii cu stăruinţa îndelungată şi perseverentă de a dezvălui taina fenomenelor, dătătoare de satisfacţii, de încredere în adevăr şi în mai bine.

 

Vocaţia de excepţie a profesorului Emil Botez, orientată spre domeniul maşinilor-unelte, s-a manifestat încă din perioada studenţiei. Student la laşi, în anul 1941, este mobilizat pentru lucru la Uzinele Metalurgice Cugir, unde activează ca şef al secţiei de Proiectare scule şi dispozitive, iar în 1944 susţine lucrarea de diplomă pentru obţinerea titlului de inginer cu tema: "Metode pentru determinarea formei sculelor profilate" , prima lucrare de acest gen în ţara noastră, pentru care i se acordă calificativul "magna cum laudae" . Întors la Cugir este numit Inginer şef al secţiei întreţinere şi reparare maşini-unelte, îndeplinind, între altele, misiunea de a repune în funcţiune peste 200 maşini-unelte ale C.F.R.-ului, deteriorate şi distruse parţial de bombardamentele asupra atelierelor şi depourilor în timpul războiului, în această perioadă, prin calităţile intelectuale native, prin spirit de observaţie, simţ analitic, curiozitate în dezvăluirea noului, profesorul Emil Botez a acumulat o bogată experienţă practică şi o adâncă cunoaştere a problematicii domeniului maşinilor-unelte.

 

A urmat o muncă uriaşă, motivată şi angajată, perseverentă şi plină de dăruire, de neobosită strădanie pusă în slujba şcolii şi ştiinţei.

 

Numit, în anul 1948, profesor la Politehnica din Bucureşti, decan al facultăţii de Mecanică şi şef al "Catedrei de Maşini-unelte şi Scule" , profesorul Emil Botez respinge şablonismul didactic, importul organizatoric, elimină metodele descriptiviste şi organizează o şcoală originală de maşini-unelte, stabilă, flexibilă, cu un conţinut evolutiv în concordanţă cu nivelul tehnicii şi ştiinţei mondiale. A pregătit 25 promoţii de ingineri în Maşini-unelte şi a condus până la finalizare 24 doctoranzi, astăzi specialişti sau profesori de renume.

 

Toate disciplinele predate de profesorul Emil Botez au fost noi pentru învăţământul nostru ingineresc, implicând o muncă de pionierat în stabilirea conţinutului cursurilor, lucrărilor de laborator, temelor de proiect de an şi de diplomă etc. Merită de enunţat aceste discipline: Proiectarea maşinilor-unelte, Recepţia maşinilor-unelte, Acţionarea hidraulică a maşinilor-unelte, Proiectarea dispozitivelor, Programarea numerică a maşinilor-unelte, care se predau şi acum în facultatea noastră. Mai mult, prin trăinicia constituirii sale, cursul de "Proiectarea maşinilor-unelte" are aceeaşi structură, iar multe dintre lucrările de laborator, elaborate de către profesorul Emil Botez se efectuează şi astăzi de către studenţii noştri.

 

Profesorul Emil Botez s-a remarcat ca un mare om de ştiinţă, deschizător de drumuri prin conceperea teoriei generării suprafeţelor pe maşini-unelte şi a teoriei lanţurilor cinematice cu ajutorul cărora este posibilă tratarea unitară a întregului ansamblu al maşinilor-unelte. În cadrul acestor teorii un loc special îl ocupă "mecanismul fictiv", numit de noi "mecanismul Botez", care permite studierea complexă a lanţurilor cinematice închise de filetare, de rulare, de detalonare privind reglarea, precizia, asocierea, comportarea dinamică etc. Contribuţia originală a profesorului Emil Botez constituie bazele ştiinţei maşinilor-unelte şi a fost apreciată în mod deosebit de către personalităţi remarcabile ale domeniului: H. Opitz, H. Berthold (Germania), J. Peters (Belgia), R. Ottone, M. Micheletti (Italia), N.S. Acerkan (Rusia) etc. Pe această linie, consider că, aprecierea este personală, aplicaţiile teoriilor generării suprafeţelor şi lanţurilor cinematice nu sunt explorate încă pe măsura valorii lor, volumul de faţă reprezentând un modest omagiu al colaboratorilor în dezvoltarea ideilor transmise de către omul de ştiinţă şi dascălul Emil Botez. Prin opera, memoria şi învăţămintele sale, profesorul Emil Botez îşi continuă existenţa în mijlocul nostru, iar noi încercăm să valorificăm şi să întregim, pe cât ne ajută modestele mijloace, opera lăsată nouă moştenire.

 

Scrierea profesorului Emil Botez este clară, exactă, concisă şi expresivă prin grafica sa, dovedindu-ne dragostea faţă de ştiinţă şi respect profund faţă de slujitorii ei. Noi, discipolii profesorului Emil Botez, ne străduim să ne apropiem de aceste exigenţe şi să le transmitem, la rândul nostru, colaboratorilor şi studenţilor noştri. În semnul continuităţii şi al respectului pentru creaţia dascălului nostru, lucrările din TCMM nr. 11 au simbolul ştiinţei şi al tehnicii, conceput şi desenat personal de către profesorul Emil Botez cu ocazia primei Conferinţe naţionale de Maşini - Unelte pe care a iniţiat-o şi organizat-o în anul 1974. Simbolul, constituit dintr-o carte deschisă, plasată deasupra unei roţi dinţate, a fost păstrat cu ocazia tuturor conferinţelor naţionale ale catedrei noastre, ajunse acum la ediţia a IX-a.

 

Consider că vasta operă a profesorului Emil Botez, constituită din 24 tratate cu peste 8000 pagini tipărite în Editura Tehnică, 64 studii de specialitate, 82 articole publicate în ţară şi străinătate reprezintă o adevărată comoară asupra căreia trebuie să medităm şi să o gândim ca îndrumar permanent în viaţa ştiinţifică şi didactică a noastră, a tuturor. Profesorul Emil Botez ne-a învăţat să privim maşinile-unelte ca pe nişte fiinţe, pe care omul le-a înzestrat cu unele din însuşirile sale. A fost un vizionar. Astăzi, maşinile-unelte se conduc prin satelit, ascultă vocea omenească, dau telefon şi sunt pregătite în viitorul apropiat, să vorbească. Această statornică dăruire, cu întreaga sa fiinţă, a omului de ştiinţă şi dascălului Emil Botez pentru domeniul nostru al maşinilor-unelte, fascinant şi atrăgător, trebuie transmisă generaţiilor următoare cu convingerea că nu ne facem decât datoria faţă de şcoala din care cu mândrie facem parte.

Prof.dr.ing. Constantin ISPAS

 

 

 IN MEMORIAM

Profesorului doctor docent Emil BOTEZ

 

        Este pentru prima oară şi sperăm, nu şi pentru ultima, în facultatea noastră, când participăm la o asemenea festivitate omagială, iniţiativa conducerii facultăţii noastre de a omagia pe ilustrul fondator al Şcolii româneşti de Maşini-unelte pe marele om de ştiinţă şi deschizător de noi orizonturi, prof. dr. docent Emil BOTEZ, întruneşte o apreciere superlativă din partea noastră a tuturor celor care l-au cunoscut şi stimat, pentru că viaţa sa pilduitoare a fost închinată unui nobil scop şi, anume, acela de a crea o şcoală şi o industrie de maşini-unelte, înţelegând că acestea stau la baza progresului tehnic şi a dezvoltării constructoare de maşini, precum şi a altor ramuri ale economiei naţionale.

        A venera, a cinsti şi a omagia înaintaşii este o datorie de suflet, dar şi una de onoare pentru că pe de o parte, cine nu cunoaşte, sau ignoră înaintaşii săi îşi pierde identitatea, asemenea unui pom roditor căruia i s-a suprimat rădăcina şi deci seva, transformându-l într-un lemn de foc, iar pe de altă parte, uitarea ca şi ingratitudinea, spunea Kant, reprezintă suprema virtute umană.

         În istoria civilizaţiei umane se întâlnesc frecvent personaje, care s-au distins prin bine şi rău, aducând servicii sau deservicii omenirii, atribuindu-li-se calificativul de model sau simbol negativ sau pozitiv. Astfel, de exemplu, Brutus sau Iuda reprezintă simbolul trădării, Don Juan, simbolul seducţiei şi desfrânării, Penelopa (soţia lui Ulise) este un simbol al fidelităţii conjugale, Shakespeare un simbol al literaturii universale.

        Prin analogie, dacă am încerca să definim personalitatea complexă a regretatului Prof. BOTEZ printr-o singură caracteristică, de exemplu ca simbol al ştiinţei maşinilor-unelte, mi se pare prozaic şi unilateral, pentru că dânsul întrunea o serie de astfel de atribute, fiind un etalon sau simbol al sobrietăţii, modestiei, onestităţii, demnităţii, al probităţii profesionale şi morale, profesionist remarcabil şi dascăl de excepţie.

        Din cei 30 de ani de activitate neobosită pusă în slujba şcolii româneşti universitare, a ştiinţei şi tehnicii româneşti, 25 de ani, am muncit alături de dânsul, reuşind să-l cunosc bine, să-l stimez şi să-l apreciez în toată plenitudinea şi ipostazele calităţilor de care vorbeam mai sus. Plecând de la dictonul lui Ovidiu, şi anume că, numele omului reprezintă măsura faptelor sale, voi încerca în continuare să mă refer la câteva secvenţe din viaţa şi activitatea Profesorului, cere să ilustreze, măcar parţial, aprecierile menţionate mai sus, având în vedere omul, şi mai puţin opera, care este îndeobşte cunoscută şi care face obiectul altor intervenţii.

       Subliniez că nu este vorba de a prezenta un portret spiritual, ci doar de a schiţa unele imagini parţiale ale acestuia venerabil dascăl şi om de ştiinţă.

        O primă apreciere aş dori s-o fac în legătură cu maniera amiabilă şi absolut democratică de organizare şi conducere a facultăţii, ca decan şi a catedrei, ca şef de catedră, în decursul celor 30 de ani, într-o perioadă de dictatură generalizată, când la modă era metoda despotică de conducere. Profesorul BOTEZ n-a impus nimănui ceva anume, limitându-se la a sugera unele idei şi direcţii a ceea ce trebuia făcut, lăsând câmp larg de desfăşurare a iniţiativei personale a fiecăruia, iar atunci când era nevoit să transmită o anumită sarcină, mai ales venită de sus, personal fiind foarte disciplinat şi respectuos, conformându-se fără comentarii, şi văzând o indispoziţie, o ezitare din partea interlocutorului, spunea cu amărăciune: “văd că eşti ocupat, lasă c-o rezolv eu”. Astfel, multe dintre problemele pe care trebuia să le rezolve alţii le prelua asupra sa. Iată o ipostază de sensibilitate, de înţelegere, supleţe, de toleranţă, şi de ce nu, de model de implicare în muncă.

        Apropo, de implicare şi de iniţiativă personală, nu odată afirma: “Ce păcat că nu avem şi noi în catedră un BRĂGARU sau un STURZU”, iar eu aş completa: ce păcat că în zilele noastre modele pozitive şi exemplele personale chiar şi cele ilustre nu se mai poartă, se consideră depăşite, în locul acestora, făcându-se loc unor preocupări de altă natură.

        Desigur, caracteristica fundamentală a personalităţii sale o constituie spiritul său creativ şi o mare capacitate de muncă, de concentrare şi de direcţionare a efortului intelectual, asupra scopului propus. Cu spiritul său pătrunzător şi critic a reuşit să facă lumină în complexul fenomen al generării suprafeţelor pe maşini-unelte, elaborând o teorie unitară a generării acestor suprafeţe şi, legat de aceasta a pus bazele teoretice şi conceptuale respective, ale cinematicii acestui gen de maşini, precum şi a lanţurilor cinematice aferente, coborând până la nivelul mecanismelor componente pe care le-a definit într-o nouă viziune în care se încadrează, desigur, la loc de cinste, mecanismul fictiv, numit de noi întru celebrare, mecanismul Botez.

        Din motivele expuse mai sus, nu vom insista mai mult asupra operei, aş vrea doar să .relev faptul că într-o accepţiune mai largă Profesorul Emil Botez este şi arhitectul unui nou domeniu al ingineriei tehnologice, punând bazele teoretice şi aplicative ale ......... Ştiinţa tehnică şi tehnologie–cu valenţe fundamentale în prezentul stadiu al revoluţiei tehnico-ştiinţifice, iar actualele secţii de: Maşini-unelte, T.C.M., Ingineria Sistemelor de Producţie, Tehnologia şi Sistemele Electrofizice, şi chiar Roboţi industriali din facultatea noastră sunt în bună măsură (teoriile sale, reprezentând fundamentul fizic şi matematic al acestora) beneficiarele directe ale concepţiei vizionare ale Profesorului Botez.

        Vorbind de conceptul de inginerie tehnologică, din spirit de justiţie, nu putem aminti numele unui alt mare dascăl şi membru fondator al acestuia, regretatul Profesor Constantin POPOVICI care, sperăm, va fi următorul omagiat.

        În continuare, aş menţiona o remarcabilă răbdare a Profesorului BOTEZ, înclinat spre a asculta pe alţii oricât şi oriunde şi, personal de a vorbi cât mai puţin, fiind adeptul lui Schopenhauer, care spunea, că este mai prudent să-ţi arăţi inteligenţa prin ceea ce faci, decât prin ceea ce spui. Dânsul vorbea puţin şi numai când avea idei, nu ca unii care vorbesc mult în speranţa că le vine vreo idee. Rar se întâmpla sa-şi piardă răbdarea, mai ales la şedinţele noastre, interminabile, care pe bună dreptate le considera plicticoase, ineficiente şi multe chiar inutile şi atunci îşi permitea să remarce cu umor, citez: “Prefer doar semnale care conţin informaţie”. Iată deci un model de răbdare, flexibilitate şi înţelepciune. De altfel arta de a asculta şi a înregistra ceea ce se spune o posedă doar puţini oameni, din păcate.

        Exigenţa, dar mai ales autoexigenţa şi rigurozitatea, în special, în probleme majore şi de principiu este o altă latură a personalităţii sale, în care, nu admitea nici un compromis. Observator fin şi atent a tot ce se întâmplă în jurul său, a constatat în exprimarea colegilor de catedră şi a specialiştilor din producţie şi cercetare, unele confuzii şi inadvertenţe în limbajul tehnic curent privind terminologia de specialitate. Aceasta l-a determinat să facă lumină şi în această problemă şi cu marea sa experienţă şi competenţă profesională, spirit de analiză şi generalizare, în contextul elaborării bazelor teoretice ale prelucrării pe maşini-unelte, a explicat şi fundamentat o serie de noţiuni şi concepte ca: definirea conceptului de maşină-unealtă, noţiunile de avans, viteza de avans, cele trei categorii de viteze de aşchiere, lanţ cinematic, asocierea lanţurilor cinematice ş.a.

        Toate aceste noţiuni şi concepte, ni le-a prezentat sistematizate în cadrul unei prelegeri în colectivul de catedră, apoi în cadrul monografiilor şi tratatelor de specialitate, fiind însuşite la nivelul întregului învăţământ superior din ţară, precum şi de specialiştii din producţie şi cercetare. Prin aceasta a creat şi un nou limbaj în materie. Această rigurozitate conciziune şi acurateţe în utilizarea terminologiei aveau un motivat suport ştiinţific şi dacă, nu unul educativ, formativ, profesorul invocându-l uneori pe Pascal, care spunea că, vorbind greşit ajungi să gândeşti confuz. Profesorul recunoştea, şi o altă latură, la extrema opusă, acestui aspect şi anume că ..... absolută se găseşte doar într-un cap sec.

        Modestia şi aversiunea faţă de unele stări de lucruri care nu-i plăceau, îl împiedicau să iasă în faţă, să se manifeste mai activ, pe măsura capacităţii sale.

        Această modestie exasperantă uneori, şi poate şi unele atitudini demobilizatoare a anumitor factori de decizie faţă de persoana sa probabil şi din cauza rezervei sale faţă de activismul politic l-au împiedicat uneori să valorifice, să facă cunoscut mai plenar, marele potenţial ştiinţific de care dispunea, fapt ce i-a atras o anume întârziere, în aprecierea la justa valoare a personalităţii sale, a omului şi operei, mă refer aici la titluri onorifice şi ştiinţifice, printre care docenţa mult întârziată şi titlul de academician pe care îl merita pe deplin ca fondator de şcoală şi posesor a unei vaste opere ştiinţifice, moartea crudă şi nemiloasă cu inexorabila-i agresivitate răpindu-l dintre noi prea devreme, în plină activitate creatoare.

        De altfel, pe această linie, pe mine personal m-a şocat întotdeauna uşurinţa cu care societatea se repede să aclame de exemplu, pe un sportiv, o balerină, un cântăreţ sau un actor de cinema, deci pe cineva care se manifestă cu picioarele sau cu corzile vocale sau instrumentale şi această societate este rece, reţinută în aprecierea unor creiere celebre; mă refer la oamenii de ştiinţă, în primul rând, care reprezintă motorul dezvoltării societăţii umane.

        Chaplin, de exemplu era mult mai aclamat decât Einstein, iar la noi Nadia Comăneci la numai 14 ani primea titlul de erou al muncii socialiste, în timp ce Profesorul BOTEZ, de abia medalia muncii. Cred că această anomalie se datorează şi mass-media, goanei sale după senzaţional şi dorinţei de epatare ca orice preţ, dar şi a frivolităţii şi lipsei de discernământ a publicului larg.

        Aş vrea să menţionez şi faptul că Profesorului BOTEZ nu i-a lipsit nici simţul umorului. De altfel, percepţia prostiei şi absurdului este o condiţie esenţială pentru manifestarea simţului umorului şi această calitate nu o au decât persoanele înzestrate cu o judecată şi inteligenţă deosebite. În literatura umoristică se spune, că gluma-butada, reprezintă umorul lucid, vis-a-vis de anomalia prostiei şi profesorul se servea uneori de această armă aparent inofensivă, dar eficientă. Horaţiu spunea, pe bună dreptate, în satira I că, gluma dezlegă problemele grele mai bine decât asprimea şi, profesorul, proceda ca atare.

        De altfel, nici nu se putea utiliza o replică mai inteligentă ca aceasta, la mult folosita critică şi autocritică al căror efect era, frecvent, contrariu şi aceasta din spiritul de reacţie umană, de respingere, în timp ce gluma sau uşoara ironie au efectul unei lame bine ascuţite a cărei tăietură n-o simţi, n-o percepi imediat, mai ales dacă eşti ardelean sau neamţ cu o constantă de timp mai mare, dar catedra Profesorului BOTEZ, fiind în Bucureşti, ...invadat de olteni şi moldoveni succesul era asigurat.

        Profesorul BOTEZ a fost omul faptelor şi implicării personale, în toate cele, cum am mai arătat, şi pentru nimic în lume n-ar fi profitat de munca cuiva sau să încredinţeze altuia sau altora, ceea ce considera că trebuie să facă singur.

        Aici probabil că a greşit considerând că dânsul trebuia să facă totul, să preia totul asupra sa.

        Din zecile de cărţi, monografii, tratate, doar cărţi a acceptat colaborare, deşi practica curentă de a scrie sub îndrumarea magistrului şi a-i pune numele în fruntea colectivului de autori şi când acestea este prea numeros se întâmplă să se suprimă ultimul, adică cel care, de fapt a realizat lucrarea, a devenit un leit motiv. Este de necrezut că până şi dispozitivul de danturare, trihipocicloidală - obiectul valoroasei sale invenţii, sau instalaţia experimentală pentru studiul legii de variaţie a raportului de transfer, le-a conceput şi le-a realizat singur în atelierele şi laboratoarele catedrei, iar salariaţii catedrei plătiţi în acest scop priveau impasibili.

        Se putea crede că era vorba de individualism sau neîncredre în oameni, dar personal aveam o altă părere. Este adevărat că Profesorul BOTEZ era reticent uneori când avea motive şi în general rezervat şi chiar zgârcit în elogii, se entuziasma mai greu în special când era vorba de unele succese mai facile sau insignifiante ale noastre. Dar când era vorba de o realizarea substanţială nu se zgârcea în aprecieri şi laude. Exemple sunt numeroasele noastre lucrări ştiinţifice, pe care le-a recenzat favorabil şi le-a propus spre publicare, sau tezele de doctorat conduse de dânsul sau alţi conducători la care era referent, pe care le aprecia elogios.

        De altfel, de aprecieri s-au bucurat şi mulţi colegi, care manifestau dorinţa de a munci şi de a se perfecţiona, profesorul fiind atent şi receptiv în astfel de cazuri. Repet, nu împingea pe nimeni de la spate, dar era şi generos cu cei dornici de muncă, îi stimula şi-i ajuta.

        Am remarcat adesea la Profesorul BOTEZ, i-aş zice, o receptivitate prudentă, adică nu se repezea să îmbrăţişeze imediat orice elemente de aşa zisă “noutate”, nu se entuziasma uşor de ce vedea şi auzea, ci le selecta, le trecea prin filtrul raţiunii sale extrem de fin şi critic. Odată, însă, filtrate şi acceptate, le trata cu cea mai mare tenacitate. Profesorul ştia ca nimeni altul să discernă ceea ce este modă în ştiinţă şi tehnică şi ceea ce este durabil şi de perspectivă. Un exemplu, în această privinţă îl constituie domeniul programării şi comenzilor numerice ale maşinilor-unelte.

        În perioada cât lucram şi la Editura Tehnică eram în contact permanent cu cele mai reputate case de editură din străinătate, prin vizita directă sau schimb de informaţii apoi aveam ocazia să studiez bogata colecţie de reviste de specialitate din toată lumea, care abunda pe această tematică, în unele discuţii, i-am sugerat Profesorului să antreneze şi în catedră preocupări pe această temă. La început mi-a răspuns rezervat, cum îi era obiceiul că acestea nu fac parte din maşina-unealtă, că sunt cuprinse în nişte dulapuri independente (deci, problema se află încă în procesul filtrării) ca apoi să declanşeze o adevărată campanie în facultate, prin prelegeri, conferinţe, publicaţii, scriind apoi şi o monografie pe această temă “Tehnologia programării maşinilor-unelte” cu, pe atunci, asistentul Dorin Alexandru, azi reputat profesor, prima lucrare de acest gen din ţară şi tot prima dată când şi-a luat un colaborator.

         Acest filtru fin al informaţiei este prezent în întreaga operă scrisă a Profesorului. De altfel, ca vechi editor vă mărturisesc că rar mi-a fost dat să întâlnesc un om care să preţuiască atât de mult careta, ca Profesorul BOTEZ, care avea un adevărat cult al cărţii şi al cuvântului scris. Spre deosebire de mulţi autori de carte tehnico-ştiinţifică, care prezintă adesea, informaţia brută preluată adliteram din literatura de specialitate, opera Profesorului BOTEZ este absolut originală şi aceasta din motive de principiu, de conştiinţă, pentru că aşa cum în activitatea didactică sau ştiinţifică nu a acceptat nici un compromis, nici un gram din munca altuia, aşa a procedat şi în cadrul operei scrise, n-a preluat nimic şi, aşa cum spunea Voltaire, referitor la cultură: înainte de a scrie, uită tot ce ai citit şi şi-a adus aportul său personal la conceperea şi construcţia fiecărei fraze, formule, desen sau demonstraţii, bibliografia folosindu-i doar ca suport informaţional general, ca metodă de informare curentă, practicată de orice specialist, care se respectă şi nu pentru a scrie cărţi din alte cărţi. De altfel, în lumea editorilor, se spune cu umor, că te inspiri dintr-o singură carte este plagiat, atenţie! acesta este pedepsit de lege, dacă te inspiri din două este compilare, iar după trei este originală.

             Scrierea unei cărţi noi era pentru Profesorul BOTEZ un act de curaj, o muncă de sistematizare similară cu cea a unui compozitor sau pictor, care compune pe baza unei inspiraţii izvorâte, evident, din realitatea obiectivă dar şi a unei chemări, a unei vocaţii şi nu neapărat pe baza unei comenzi, fie ea şi socială. Partitura la comandă îi displăcea Profesorului BOTEZ, motiv pentru care nu a vrut niciodată să scrie pentru Editura Didactică şi Pedagogică.

              Vor trece anii, colbul vremii şi al uitării se vor aşterne peste multe fapte, evenimente şi oameni, dar luminoasa imagine şi memorie ale Profesorului Emil BOTEZ vor rămâne neşterse în inimile noastre şi a generaţiilor ce vin după noi, precum şi în istoria ştiinţei şi tehnicii româneşti, ca fondator promotor al uneia dintre cele mai însemnate şi dinamice domenii ale ştiinţei şi tehnicii, - Maşini-unelte, care sunt inseparabil legate de numele creatorului ştiinţei acestora, recunoscut şi apreciat pe plan naţional şi internaţional, iar amplasarea realizărilor ulterioare şi progresele remarcabile obţinute în materie, prin cei mai autorizaţi continuatori ai operei Profesorului, foştii săi studenţi, doctoranzi sau colaboratori, desemnează cu forţa şi argumentul faptelor că, Profesorul Emil Botez nu a dispărut odată cu trecerea în nefiinţă, ci trăieşte şi va trăi veşnic prin opera sa, prin realizările sale de excepţie, prin şcoala pe care a creat-o, prin discipolii săi, din care o bună parte se află prezenţi în sală.

               O ilustrare elocventă a continuităţii şi dezvoltării operei Profesorului, a ceea ce a devenit astăzi catedra de Maşini–Unelte şi Scule,  teoretică, conţinutul şi nivelul ştiinţific al cercetărilor, reies parţial din revistele omagiale şi construcţia de maşini şi din analele celor 9 conferinţe naţionale şi internaţionale de Maşini-unelte iniţiate de Profesorul BOTEZ.

               Ca fost împătimit, în tinereţe, într-ale poeziei, şi în general, a literaturii naţionale şi universale, vă rog să-mi iertaţi un moment de slăbiciune, generată de neoficialitatea subiectului, de dorinţa de evadare din domeniul nostru al fierăriei (cum cu mult umor numea Profesorul BOTEZ meseria noastră) dar şi de nostalgia pentru unele segmente ale exigenţei noastre, insuficient preţuite la vremea respectivă, cum se întâmplă adesea, iar conştientizarea şi aprecierea apar, din păcate, numai, atunci când le-am pierdut definitiv, consolându-ne cu evocări şi regrete tardive, şi să-mi permiteţi să închei printr-o metaforă, decupată din două domenii circumscrise. Concret am în vedere o invocare a luceafărului poeziei româneşti–EMINESCU şi pe titanul literaturii universale SHAKESPEARE. Din primul, sub imperiul fascinaţiei pentru simbolistica filozofică a poeziei eminesciene, precum şi înălţimea şi culoarea plăcii omagiale aş recita un catren din “La steaua”: Icoana stelei, ce-a murit/ Încet pe cer se suie/ Era pe când nu s-a zărit/ Azi o vedem şi nu e.

               Iar din Shakespeare, având în vedere că în intervenţia mea m-am referit la Profesorul BOTEZ–omul–aş invoca a tot cuprinzătoare definire a acestuia, exprimată de autor prin celebrul său erou Hamlet, citez: “Ce făptură desăvârşită este omul, ce aleasă îi este cugetarea, şi cât de infinite îi sunt însuşirile”. Cred că orice comentariu cu privire la aceste nobile atribute ale omului şi la analogia cu subiectul tratat mai sus, sunt de prisos.

                Vă mulţumesc pentru atenţie,

 

                                                                                                     Prof dr. ing. Aurel OPREAN


 
 

Istoric  Aniversara Intemeietorii

Emil BOTEZ Zoltan DUCA Aurel OPREAN

 

ZOLTAN DUCA - Dascălul, colegul, Omul

 

CvasiMOTO:

image015Adăugaţi   la deviza celor "3 L" ai conduitei existenţiale a reputatului   filozof şi scriitor iluminist Johan Gottfried HERDER: "Licht, Liebe, Leben"   (lumină, dragoste, viată), o   doză mare de "înţelepciune" şi veţi avea cea   mai concisă caracterizare a reputatului profesor Zoltan DUCA.

 

Principial vorbind, timpul şi spaţiul sunt singurele variabile sau realităţi obiective, nu numai ale existenţei materiei, ci şi ale existenţei noastre, iar când lunga cărare a timpului,cum minunat o definea Eminescu în Scrisoarea a I-a, adică primul factor al binomului enunţat, a ajuns la capăt, dispare şi spaţiul secvenţial ocupat de fiecare dintre noi, deci şi existenţa fizică a omului.

În istoria civilizaţiei umane există însă şi excepţii şi anume, o serie de personalităţi care asemeni unor stele căzătoare, creează o traiectorie luminoasă, lăsând astfel omenirii moştenire o operă de valoare, care face ca spiritul acestora să dăinuie, să supravieţuiască dispariţiei fizice peste decenii sau secole, funcţie de importanţa, valoarea şi perenitatea operei pe care au lăsat-o şi a aportului acesteia la tezaurul general de valori al omenirii. Printre aceste personalităţi se înscrie şi regretatul nostru coleg prof. Zoltan DUCA. care ca şi alte multe personalităţi ştiinţifice, a înţeles că nu poţi fi numai consumator de ştiinţă, ci şi producător şi creator de ştiinţă.

Despre opera sa, despre valoarea, importanţa şi utilitatea acesteia, aş dori să evoc, doar, câteva secvenţe de viaţă şi muncă şi câteva dintre trăsăturile umane care au definit prestigioasa personalitate pe care o omagiem.

Despre căpitanul Zoltan DUCA am auzit încă din anii '40, când era membru al comisiei militare de recepţie a tunurilor antiaeriene automate de 37 mm. şi a obuzierelor de 105 mm. pe care noi cei de la reputata fabrică de armament ASTRA, le fabricam pentru armata română.

Două atribute defineau atunci persoana d-lui căpitan, mai vârstnicul nostru colaborator de fabrică şi anume: competenţa şi exigenţa, care impuneau respect, dar şi o oarecare teamă printre controlorii de calitate ai fabricii. Uzina era militarizată şi regimul de lucru cazon, iar ţara se afla la începutul celui de-al doilea război mondial.

Poate ca un ecou sau imagine remanentă din acea perioadă, a rămas o povaţă de ardelean sfătos pe care fostul ofiţer, cu 14 ani mai târziu, prin 1954, de data aceasta conferenţiarul Zoltan DUCA, îşi delecta colaboratorii, printre care şi subsemnatul, şi care era o parafrazare a eroului lui Ion Creangă, Verde împărat din povestea "Harap Alb" şi, anume, că în viaţă să te fereşti de trei lucruri: de ochiul stăpânului, de ţeava tunului şi de coada calului (lui Harap Alb i se spunea să se ferească doar de două lucruri: de omul cu părul roşu şi de omul spân). Subscriind celor de mai sus, personal, în ton cu Ion Creangă şi dl. Profesor Duca,aş adăuga şi alte câteva sfaturi: să te fereşti de cel ce te linguşeşte, de invidia infirmului, de "bunătatea " omului rău, dar şi de răutatea omului bun şi în sfârşit, de excesul de zel al omului prost.

Destinul a făcut ca după 14 ani, să-1 reîntâlnesc pe dl. Conferenţiar DUCA. mai mult, să-i fiu repartizat ca asistent de către dl. Prof. Emil BOTEZ, la disciplina "Teoria aşchierii" (aceasta se întîmpla în 1954).

Sub îndrumarea domniei sale, mi-am demarat ucenicia didactică şi ştiinţifică, aceasta constând în conceperea şi organizarea sub conducerea profesorului, a primelor lucrări de laborator la teoria aşchierii şi apoi, realizarea primei mele lucrări didactice: redactarea îndrumarului de laborator, precum şi a primului meu articol ştiiţific: ”Metodă rapidă de determinare a durabilităţii sculelor aşchietoare”, publicat în revista "Metalurgia şi Construcţia de Maşini", ceea ce a aprofundat respectul şi admiraţia, de la ucenic la maestru, de la elev la profesor, consolidând pentm totdeauna ceea ce înseamnă pentru mine, pentru formarea mea ca specialist, omul şi mentorul Zoltan DUC, caracterizat printr-o deosebită solicitudine, înţelegere părintească, sensibilitate şi generozitate.

Este nu mai puţin adevărat că programul şi ritmul de lucru impus de conf. DUCA era dens şi chiar dur şi poate nu este lipsit de importanţă, mai ales pentru generaţiile mai tinere, să menţionez că în acea vreme, nu se concepea ca cineva să lipsească de la programul de lucru al catedrei, indiferent dacă avea sau nu ore, cu excepţia cumularzilor, care erau prezenţi însă după amiaza la catedră, statut în care se încadra însuşi domnul conferenţiar DUCA.

Iată spre exemplu, eu veneam la catedră în fiecare zi în două schimburi. Dimineaţa, puneam la punct lucrările de laborator stabilite în după-amiaza precedentă cu domnul profesor, îmi ţineam orele didactice sau făceam încercări experimentale pentru unele lucrări ştiinţifice. Dânsul venea în fiecare zi la catedră după ora 15, direct de la C.S.P., unde era salariat, apoi lucram împreună până la orele 20-21 şi aceasta a durat până când eu am devenit titularul cursului de "Acţionări hidraulice", când am început activitatea de bază pe cont propriu, bineînţeles luând totul ”de-a capo”.

Din acea perioadă de colaborare fructuoasă cu profesorul DUCA, îmi amintesc şi de unele aspecte mai deosebite, uneori amuzante. De exemplu, seara, obosiţi după multele ore de muncă, plecam împreună spre casă, din Polizu şi întrucât o parte din drumul spre casă era comun (eu locuiam lângă Piaţa Amzei, iar dl. Profesor pe Dorobanţi), mă invita să merg cu maşina cu dânsul; avea un Fiat 600, căruia îi ziceam „Topolino”. Maşina fiind veche, se întâmpla ca la stopuri să se oprească motorul şi nu mai pornea decât împinsă; de cine altul decât de subsemnatul. Este adevărat că maşina era uşoară, dar domnul profesor era destul de greu, iar uneori distanţa până la pornirea motorului nu era prea mică. Din păcate, se mai întâmpla ca motorul să se mai oprescă şi între stopuri, când vreun căscat traversa neregulamentar, forţând şoferul să frâneze brusc. La câte o glumă pe care o făceam mai ales când în culpă era o doamnă mai corpolentă ( pe măsura dumnealui), profesorul mă punea la punct, că „nici vorbă să ne punem cu „Dânsa” că ne poate răsturna maşina şi ne mai ia şi la bătaie”.

După ce m-am prins eu cum stau lucrurile (tot ardelean ca şi dânsul, dar cu experienţă mai redusă), i-am declarat, respectuos, domnului profesor că ori îşi schimbă dânsul maşina, ori îmi schimb eu domiciliul.

Revenind la nota serioasă a depanării amintirilor, aş vrea să subliniez că m-au impresionat în mod deosebit unele calităţi definitorii ale personalităţii sale. In primul rând, avea o capacitate de muncă extraordinară, ani de-a rândul muncind câte 12-14 ore pe zi numai la serviciu (adică la C.S.P. şi la Politehnică), apoi după o scurtă pauză de masă, se retrăgea la birol său de acasă, unde lucra de asemeni un număr însemnat de ore. Niciodată nu am putut afla câte ore dormea Profesorul şi când gândesc, ceea ce era contrar manierei lui Albert Einstein, care obişnuia să treacă noaptea târziu prin laborator, şi dojenea pe unul dintre colaboratorii, care de fiecare dată muncea sârguincios noaptea, acolo, întrebându-l: „tu când mai gândeşti”.

A doua calitate era spiritul iscoditor şi novator, exigenţa şi autoexigenţa sa de excepţie. Nimic nu-1 mulţumea pe de-a-ntregul, nimic şi niciodată nu era suficient de bine făcut, mereu refăcea şi modifica ceea ce făcuse cu o zi mai înainte. Principiul lui Moisil precum că „numai într-un cap sec există claritate deplină” era pentru dânsul postulat suprem. Pe mine acest stil mă exaspera uneori, pentru că stabileam seara o anume metodică sau structură a unei lucrări de laborator pe baza cărora definitivam a doua zi dimineaţa materialul pe care eram nerăbdător să i-1 arăt când venea dânsul după amiaza ; nici nu mă lăsa să încep şi îmi spunea că i-a venit altă idee mai bună, fiind obligat să arunc astfel la coş rezultatul unei munci de mai multe ore. Pentru mine a rămas o enigmă, timpul material când gândea acele modificări.

O a treia caracteristică majoră o reprezenta marea sa capacitate de generalizare şi de sinteză, la care se adăuga şi o rară modestie a unei valori autentice.

Toate aceste caracteristici definitorii ale personalităţii sale au fost hotărâtoare în elaborarea operei de mare valoare din care aş reţine doar cele două lucrări fundamentale: „Bazele teoretice ale prelucrărilor pe maşini-unelte” şi „Teoria sculelor aşchietoare”, lucrări de referinţă pe plan naţional şi internaţional.

Prin această operă fundamentală s-au pus bazele fizice şi matematice ale complexului proces de aşchiere, ale fenomenelor specifice acestuia, a corelaţiei intrinseci sculă-suprafaţă generată, răspunzând în mod magistral conceptului ştiinţific conform căruia: formalizarea matematică sau matematizarea, în general, înseamnă înţelegerea proceselor, pentru că un proces este stăpânit dacă, şi numai dacă, este descriptibil în termeni matematici.

De remarcat spiritul vizionar al Profesorului, care a intuit că nu se poate imagina stăpânirea proceselor de aşchiere sau optimizarea lor, fără un algoritm matematic, temeinic fundamentat şi a pus, astfel, bazele folosirii tehnicilor moderne de calcul, ale utilizării calculatorului. Prin aceasta a contribuit la transferul unui larg domeniu telhnologic, tratat zeci de ani cu metode empirice, în domeniul ştiinţelor tehnice tradiţionale cum sunt: electrotehnica, termotehnica, mecanica etc., demonstrând descriptibilitatea matematică a domeniului şi ridicarea lui la un rang superior în ierarhia ştiinţelor tehnice.

 

                                                                           Prof dr. ing. Aurel OPREAN

 

Istoric  Aniversara Intemeietorii

Emil BOTEZ Zoltan DUCA Aurel OPREAN

  

image008INTERVIU

Academician Aurel OPREAN

Reporter: Stimate domnule profesor, vă adresăm rugămintea să ne răspundeţi la câteva întrebări izvorâte din interesul pentru persoana şi cariera dumneavoastră, cel care ne-aţi fost dascăl şi mentor. Pentru început, v-am ruga să ne divulgaţi câteva date bibliografice .

Academician Aurel Oprean: Am văzut lumina zilei pe data de 4 august 1925, în comuna Târnaviţa, jud. Hunedoara, într-o familie numeroasă de ţărani, cu 7 copii. Cele 7 clase primare le-am urmat în satul natal, după terminarea cărora, din cauza unor condiţii materiale modeste, am plecat în oraşul Braşov, angajându-mă la o mare uzină de armament “ASTRA”, în anul 1940. Paralel cu învăţarea unei meserii, am urmat şi cursurile unui Liceu Industrial Experimental pe care l-am absolvit în anul 1948, ca şef de promoţie.

Pe baza rezultatelor bune obţinute în liceu, am fost selecţionat de o Comisie Guvernamentală şi trimis la studii în URSS, la Institutul Politehnic din Leningrad (Sankt -Petersburg), la Facultatea de Construcţii de Maşini, specialitatea “Maşini - Unelte şi Scule”. Mi-am luat licenţa la acest institut în anul 1954, cu diploma de merit. Pe baza aceloraşi rezultate bune din anii studenţiei, Ministerul Învăţământului m-a repartizat în învăţământ la I.P.Bucureşti, Catedra de Maşini - Unelte condusă de profesorul Emil BOTEZ.

Paralel cu activitatea didactică de asistent şi apoi şef de lucrări, am devenit doctorandul profesorului Botez, susţinând teza de doctorat în anul 1965, în domeniul “Acţionărilor Hidraulice”, domeniu căruia, de altfel, m-am consacrat.

Reporter: Cum s-a făcut de aţi îmbrăţişat “meseria” de dascăl universitar? Cu cine aţi început activitatea la catedră? Cine v-au fost colaboratorii apropiaţi?

Academician Aurel Oprean: Deşi aş fi dorit să lucrez într-o întreprindere industrială ca inginer de producţie, prin profilul de specialitate”maşinist - uneltist”, dar şi pentru vocaţia de practician din anii petrecuţi în fabrica ASTRA, Ministerul Învăţământului m-a repartizat la catedră, pentru motivul arătat mai sus, dar şi pentru faptul că repartizările în producţie se făceau organizat, odată pe an, în vară, după încheierea examenelor de licenţă, iar eu am venit în ţară în luna aprilie, deoarece durata studiilor în facultatea absolvită era de 5 ani şi jumătate.

Ucenicia de dascăl am făcut-o cu conf. Zoltan DUCA la disciplina de Teoria aşchierii metalelor” împreună cu care am şi elaborat primul îndrumar de laborator, fiind de altfel, şi primul îndrumar conform căruia lucrările practice aveau caracter de cercetare ştiinţifică experimentală. Modelul a fost preluat apoi şi de alţi titulari de disciplină, iar rezultatul experimentului în cauză a stat la baza elaborării primei mele lucrări ştiinţifice publicate în revista “Construcţii de Maşini”.

Colaboratori apropiaţi în acea perioadă, mi-au fost colegii de generaţie Ştefănuţă ENACHE, Gheorghe BIBER, Victor TABĂRĂ, iar dintre profesori, în afară de Zoltan DUCA, pe conf. Mihai POPOVICI şi conf. RADETCHI, titularii unor discipline de “Scule aşchietoare” apropiate nouă şi contribuind direct la generarea suprafeţelor reale pe maşini-unelte.

 

Reporter: Care a fost modelul dumneavoastră de om de ştiinţă, de profesor universitar?

 

Academician Aurel Oprean:  N-aş putea vorbi de un singur model anume de om de ştiinţă şi dascăl universitar, ci de mai multe categorii de modele, care mi-au stârnit admiraţia şi de la care am învăţat multe. Personal am considerat că de la fiecare om cu care intru în contact direct, am ceva de învăţat, pornind de la măturător de stradă, care este un “doctor” în meseria lui şi până la un academician, care reprezintă un summum al valorii ştiinţifice într-o ramură oarecare. În consecinţă, gama mentorilor mei este extrem de largă şi diversă, începând de la titularul de disciplină- prof.Zoltan DUCA şi conducătorul de doctorat şi şeful de catedră prof.Emil BOTEZ şi continuând cu o serie de academicieni- profesori ca de exemplu: Remus RADULEŢ, Radu VOINEA, Gheorghe BUZDUGAN, Grigore MOISIL, Iorgu IORDAN, Duiliu MARCU, Petre Antonescu, Eugen BADĂRĂU, I.S. GHEORGHIU, Alexandru GRAUR şi mulţi alţi ingineri şi profesori universitari reputaţi şi chiar scriitori sau poeţi, cu care am lucrat efectiv în diverse colective, organizaţii profesionale sau ştiinţifice, în cadrul unor funcţii profesional-ştiinţifice sau administrative, pe care le-am îndeplinit în decursul vieţii mele. De la aceştia am învăţat că orice proces, din cele mai variate domenii, poate fi stăpânit numai dacă este descriptibil din punct de vedere matematic şi că nu poţi fi un bun transmiţător de ştiinţă, dacă sigur nu faci ştiinţă sau măcar, să încerci să faci.

Personal apreciez că aceste două principii de viaţă pe care le-am însuşit de la mentorii mei, mi-au călăuzit paşii spre conscarare în învăţământul superior şi ştiinţă şi ca recunoaştere şi încununare a activităţii mele, am fost primit în Academia de Ştiinţe Tehnice din România, ca membru titular, în anul 1999.

 

Reporter: Deşi poate fi considerată o indiscreţie, încerc totuşi să vă întreb care au fost discipolii care v-au dat cele mai mari satisfacţii, în sensul împlinirii menirii de formator de oameni? (dacă o socotiţi  impoliteţe, vă rog uitaţi-o).

 

Academician Aurel Oprean:  Chiar din formularea înterbării dumneavoastră reiese caracterul delicat sau chiar riscant, de a numi un anumit sau anumiţi discipoli, din vreme ce, personal, am încercat crearea unei şcoli în domeniul pe care-l profesez de pestre patru decenii- “Acţionarea hidraulică în construcţia de maşini şi utilaje” – şcoala care cuprinde tot atâtea generaţii de ingineri şi aproape 40 de doctori ingineri, pe care i-am format şi cărora le-am pus la dispoziţie peste 250 de lucrări ştiinţifice (tratate, monografii, manuale, îndrumare, articole ştinţifice şi  contracte de cercetare ştiinţifică).

La cele de mai sus, aş putea adăuga doar faptul că mulţi dintre aceste câteva mii de ingineri au contribuit la crearea unei industrii de maşini-unelte de exemplu, care ne-a situat între anii ’80 pe locul 10 în lume, iar o bună parte din foştii mei doctoranzi, au devenit reputaţi conducători de întreprinderi, institute de cercetare ştiinţifică, profesori universitari, conducători de doctorate sau reputaţi specialişti în ţară şi străinătate, în ţări din Europa Occidentală, Asia sau chiar America. Ca profesor şi colaborator al celor consemnaţi mai sus, simt o maximă satisfacţie pentru realizările şi reuşita lor în profesie şi în viaţă.

 

Reporter : Pe lângă activitatea didactică îndelungată, ne este cunoscut faptul că aţi avut şi funcţii profesional-administrative. Ce satisfacţii v-au oferit aceste activităţi? Au existat şi unele neîmpliniri, pe care le-aţi vedea astăzi altfel rezolvate? (iarăşi vă rog să nu luaţi în seamă această întrebare, dac-o socotiţi deplasată).

 

Academician Aurel Oprean: Din cei 48 de ani de activitate didactică şi profesional ştiinţifică, aproape 30 de ani am avut diverse însărcinări şi funcţii profesional-administrative, dintre care aş consemna: Director al Editurii Tehnice; decan al Facultăţii TCM; şef al Catedrei de Maşini - Unelte din Universitatea POLITEHNICA Bucureşti; membru al Institutului Central de Cercetare din Domeniul Electronicii, Electrotehnicii, Maşini - Unelte şi Mecanica Fină; membru al Consiliului de Stat pentru Cultură şi Artă; membru al Departamentului Cooperării Economice Internaţionale; membru în diverse consilii şi colegii redacţionale la edituri şi reviste etc. În aceste funcţii şi atribuţii am avut dubla satisfacţie de a cunoaşte şi colabora cu mari personalităţi ale vieţii noastre ştiinţifice, culturale, artistice şi chiar guvernamentale, dar şi participarea la luarea unor decizii importante, privind politicile de dezvoltare a industriei constructoare de maşini, a învăţământului tehnic superior din România, a cercetării ştiinţifice, a culturii şi creaţiei artistice naţionale şi, mai ales, a tezaurului publicistic tehnico-ştiinţific, din care aş menţiona doar “Lexiconul Tehnic Român”, lucrare monumentală în 20 de volume – unicat în lume – cu un volum total de cca. 16000 pagini şi care cuprinde tot ce s-a creat în momentul apariţiei sale – 1967.

Neîmpliniri? Cât cuprinde! Dintre toate aş menţiona doar neputinţa mea de a convinge forurile competente din acea vreme (Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Centrala de Maşini - Unelte s.a.)de a direcţiona industria noastră spre a dezvolta mai intens industria de mecanică fină şi aparatura de comandă şi control cu consumuri mici de metal şi multă manoperă (la care acum suntem mari tributari), în dauna industriei grele, mare consumatoare de materii prime şi, în general, metal, dependenţa de importuri masive de minereu şi o slabă valorificare a tonei de metal consumat.

 

Reporter: Dacă ne puteţi spune câte ceva despre preocupările dumneavoastră actuale, cum arată agenda unei zile din acest început de veac?

 

Academician Aurel Oprean: Agenda de lucru a subsemnatului este direct proporţională cu capacitatea de efort la vârsta mea. Dintre preocupările actuale mai importante aş menţiona: activitatea cu doctoranzii mei aflaţi în stagiu; activitatea de cercetare ştiinţifică împreună cu colectivul de Acţionări şi Roboţi Industriali; activitatea de redactare de lucrări ştiinţifice ce urmează a fi publicate sau susţinute la conferinţe şi simpozioane organizate de diverse Universităţi sau de Academia Română; contracte de colaborare ştiinţifică cu industria şi institutele de cercetare etc.

Dintre activităţile de anvergură aş menţiona pregătirea, împreună cu Academia de Ştiinţe Tehnice din România, a celei de a XIII a Conferinţe Internaţionale (ICMAS) de Maşini –Unelte pentru anul 2002, conferinţă de tradiţie, nivel şi prestigiu, de rezonanţă internă şi internaţională prin tematică, arie de cuprindere şi audienţă, care s-a desfăşurat în luna octombrie a anului curent.

Reporter: Asigurându-vă de respectul nostru cel mai profund, vă mulţimim anticipat.

 

          Interviu acordat D-lui ing. Adrian Popa la întâlnirea de 40 de ani a promoţiei TCM 1961

 

 

 

 

 

Istoric  Aniversara Intemeietorii

 Emil BOTEZ Zoltan DUCA Aurel OPREAN

 

ANIVERSARĂ

4 august 2005. Profesorul Aurel Oprean a împlinit 80 de ani. Am fost rugat de colegi să-i închin câteva gânduri. Sarcină dificilă, pentru că viaţa şi activitatea unei personalităţi nu poate fi rescrisă în câteva rânduri. Ce poţi să scrii, de exemplu, despre un ardelean care contrazice arhetipul? Vă aşteptaţi să întâlniţi un om aşezat, molcom, conservator, uneori rigid şi scump la vorbă. Surpriza este totală pentru că este un om dinamic, de spirit, maliţios, vizionar, novator şi generos.

image011

Vi s-a întâmplat vreodată să încercaţi să stabiliţi vreo corespondenţă între numele şi prenumele unui cunoscut şi personalitatea sa? La prima vedere este dificil de descifrat aşa ceva. În cazul nostru profesorul Aurel Oprean este un om de aur, după cum profesorul Emil Botez Emil ne-a botezat pe toţi în „cultul” maşinilor-unelte. Strălucirea aurului, a acestui metal nobil, este prezentă în îndelungata şi laborioasa activitate didactică, ştiinţifică şi socială a profesorului Aurel Oprean.

 

Nu cred că este cazul să prezentăm cronologic activitatea bogată desfăşurată pe parcursul a peste 55 de ani. Un academician nu mai are nevoie de aceasta. Numărul articolelor, monografiilor şi cărţilor de autor publicate este impresionant. Toţi am beneficiat de rezultatele remarcabile ale studiilor şi cercetărilor întreprinse de profesorul nostru în calitate de studenţi ingineri, doctoranzi sau cadre didactice. Dar ceea ce trebuie să remarc, pentru că este un fapt cu totul aparte, este că în puţine cazuri a semnat singur. Trebuie să dai dovadă de foarte mult altruism ca să-i încurajezi pe cei mai tineri colaboratori şi să publici alături de ei, girându-le astfel valoarea prezentă şi mai mult ca sigur confirmată în viitor.

 

Sintagma Aurel Oprean – Hidraulica maşinilor-unelte există de foarte multă vreme. Suntem mândri că o parte din noi am fost contemporani cu creatorul şcolii româneşti de hidraulica maşinilor-unelte. Poate că modestia, poate că restricţiile impuse la participarea la conferinţe şi congrese internaţionale înainte de 1990 l-au privat pe profesorul Aurel Oprean de recunoaşterea meritelor în domeniu pe plan internaţional, aşa cum o merită cu prisosinţă. Studierea elementelor şi sistemelor hidraulice ale maşinilor-unelte şi preselor în vederea optimizării acestora, a îmbunătăţirii comportării dinamice, a creşterii fiabilităţii acestora, modelarea şi simularea sistemelor hidraulice automate au fost subiectele cercetării ştiinţifice originale şi de vârf ale profesorului dr. Ing. Aurel Oprean. Cercetările teoretice şi experimentale pe care le-a coordonat l-au impus ca lider de necontestat într-un domeniu de mare complexitate, în evoluţie continuă.

 

Înclin să cred, că într-o viaţă anterioară profesorul Aurel Oprean a fost şlefuitor de diamante. Numai aşa îmi pot explica modul exemplar în care a îndrumat peste 50 de doctoranzi de vârste, naţionalităţi şi aptitudini diferite. Am avut ocazia, de multe ori, dat fiind faptul că lucrăm în acelaşi biru, să-l urmăresc cu câtă rigoare, competenţă, inteligenţă, diplomaţie şi eficienţă şi-a coordonat doctoranzii ale căror teme au provenit din domeniul maşinilor-unelte, al hidraulicii, automatizării, modelării şi simulării comportării dinamice a acestora şi enumerarea ar putea continua. Erudiţia tehnică şi o clarviziune cu totul ieşită din comun i-au permis să obţină ce-i mai valoros de la fiecare doctorand cu o „magie” pe care n-am întâlnit-o la altcineva. Şi ca să vedeţi ce „diamante” a şlefuit profesorul Aurel Oprean o să enumăr trei nume din afara Universităţii POLITEHNICA din Bucureşti: Sandu Aurel, fostul director al celui mai valoros institut de cercetare din domeniul maşinilor-unelte din ţară ICSIT Titan; Sergiu Medar general fost şef al Departamentului de informaţii al armatei române, în prezent consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională la Cotroceni şi Corneliu Cristescu, cel mai bun specialist din ţară în domeniul preselor hidraulice.

 

Foarte mulţi din cei ce activează în cadrul Catedrei Maşini şi Sisteme de Producţie, ne-am format având ca model atât profesorul cât şi OMUL AUREL OPREAN, al cărui nume va rămâne încrustat cu majusculă în gloria personalităţilor catedrei. Pentru aceştia, domnule profesor vă mulţumim şi sperăm să nu vă dezamăgim.

 

Aş mai vrea să vă evidenţiez ceva. Profesorul Aurel Oprean se poate considera un om norocos având in vedere partenerul său de viaţă. Îmi face o deosebită plăcere să mulţumesc pe acestă cale soţiei domnului profesor pentru modul în care i-a creat confortul familial fără de care n-am putea vorbi acum de tinereţea fără bătrâneţe a magistrului nostru, Aurel Oprean (80 de ani nu este vârsta infinitului). Spiritual şi fizic profesorul nostru n-a îmbătrânit de loc şi acesta ne inspiră nouă un optimism sănătos.

 

Fericit cel care în bătălia cu timpul, privilegiat de soartă, nu s-a îmbătat de triumful său efemer, nu s-a considerat superior semenilor săi, şi-a păstrat verticalitatea, a acceptat compromisul ca o necesitate a hazardului, a ştiut să preţuiască libertatea gândului şi a înţeles că dăruind dragoste merită să trăieşti. Acesta este Academician Profesor Doctor Inginer Aurel Oprean.

 

 

 

Prof. dr. ing. Alexandru DORIN

 

Stiri

Google Scholar

In vederea cresterii vizibilitatii Dvs. si in mod implicit a Departamentului MSP,
va rog sa va deschideti un cont pe: http://scholar.google.com/citations

Google Scholar


Productica 2017

the 9th edition of the Scientific Session PRODUCTICA 2017 “Creativity development and Industry 4.0” that will take place on the 26th May 2017 in MIOVENI at the Cultural and Educational Center (Str. Alexandru Popescu 3, Mioveni 115400).

Productica 2017


BAZE DE DATE ISI

Lista lucrari publicate si indexate ISI

BAZA ISI


Google Scholar

In vederea cresterii vizibilitatii Dvs. si in mod implicit a Departamentului MSP,
va rog sa va deschideti un cont pe: http://scholar.google.com/citations

Google Scholar


Productica 2017

the 9th edition of the Scientific Session PRODUCTICA 2017 “Creativity development and Industry 4.0” that will take place on the 26th May 2017 in MIOVENI at the Cultural and Educational Center (Str. Alexandru Popescu 3, Mioveni 115400).

Productica 2017


BAZE DE DATE ISI

Lista lucrari publicate si indexate ISI

BAZA ISI


Google Scholar

In vederea cresterii vizibilitatii Dvs. si in mod implicit a Departamentului MSP,
va rog sa va deschideti un cont pe: http://scholar.google.com/citations

Google Scholar


Productica 2017

the 9th edition of the Scientific Session PRODUCTICA 2017 “Creativity development and Industry 4.0” that will take place on the 26th May 2017 in MIOVENI at the Cultural and Educational Center (Str. Alexandru Popescu 3, Mioveni 115400).

Productica 2017


BAZE DE DATE ISI

Lista lucrari publicate si indexate ISI

BAZA ISI


Google Scholar

In vederea cresterii vizibilitatii Dvs. si in mod implicit a Departamentului MSP,
va rog sa va deschideti un cont pe: http://scholar.google.com/citations

Google Scholar


Productica 2017

the 9th edition of the Scientific Session PRODUCTICA 2017 “Creativity development and Industry 4.0” that will take place on the 26th May 2017 in MIOVENI at the Cultural and Educational Center (Str. Alexandru Popescu 3, Mioveni 115400).

Productica 2017


BAZE DE DATE ISI

Lista lucrari publicate si indexate ISI

BAZA ISI


Google Scholar

In vederea cresterii vizibilitatii Dvs. si in mod implicit a Departamentului MSP,
va rog sa va deschideti un cont pe: http://scholar.google.com/citations

Google Scholar


Productica 2017

the 9th edition of the Scientific Session PRODUCTICA 2017 “Creativity development and Industry 4.0” that will take place on the 26th May 2017 in MIOVENI at the Cultural and Educational Center (Str. Alexandru Popescu 3, Mioveni 115400).

Productica 2017


BAZE DE DATE ISI

Lista lucrari publicate si indexate ISI

BAZA ISI


Google Scholar

In vederea cresterii vizibilitatii Dvs. si in mod implicit a Departamentului MSP,
va rog sa va deschideti un cont pe: http://scholar.google.com/citations

Google Scholar


Productica 2017

the 9th edition of the Scientific Session PRODUCTICA 2017 “Creativity development and Industry 4.0” that will take place on the 26th May 2017 in MIOVENI at the Cultural and Educational Center (Str. Alexandru Popescu 3, Mioveni 115400).

Productica 2017


BAZE DE DATE ISI

Lista lucrari publicate si indexate ISI

BAZA ISI


Google Scholar

In vederea cresterii vizibilitatii Dvs. si in mod implicit a Departamentului MSP,
va rog sa va deschideti un cont pe: http://scholar.google.com/citations

Google Scholar


Productica 2017

the 9th edition of the Scientific Session PRODUCTICA 2017 “Creativity development and Industry 4.0” that will take place on the 26th May 2017 in MIOVENI at the Cultural and Educational Center (Str. Alexandru Popescu 3, Mioveni 115400).

Productica 2017


BAZE DE DATE ISI

Lista lucrari publicate si indexate ISI

BAZA ISI


Google Scholar

In vederea cresterii vizibilitatii Dvs. si in mod implicit a Departamentului MSP,
va rog sa va deschideti un cont pe: http://scholar.google.com/citations

Google Scholar


Productica 2017

the 9th edition of the Scientific Session PRODUCTICA 2017 “Creativity development and Industry 4.0” that will take place on the 26th May 2017 in MIOVENI at the Cultural and Educational Center (Str. Alexandru Popescu 3, Mioveni 115400).

Productica 2017


BAZE DE DATE ISI

Lista lucrari publicate si indexate ISI

BAZA ISI


Login Form